Made in Romania

Am fost nesperat de lepsuita de catre o prietena, care ar vrea sa stie cam ce produse romanesti mai are lumea la suflet. Ei bine, am stat si m-am gandit si pe langa cele pe care ea le-a amintit deja, as putea adauga urmatoarele: In primul rand, imi plac foarte mult iile cusute de mana, de catre romancele noastre iscusite, care din pacate sunt din ce in ce mai putine, atat iile cat si romancele iscusite. Cand eram mai mica am avut 2 primite de la bunica mea, dar am renuntat atat de usor la ele, necunoscandu-le valoarea pe atunci. Urmatoarea pe lista ar fi prajitura "Siret". Nu stiu daca se gaseste peste tot in tara! Dar la mine in oras inca o mai gasesc la unele magazinase de cartier. Trebuie sa recunosc ca nu mai e la fel de buna ca in copilarie, dar atunci cand o mananc imi reaminteste totusi parfumul acelei perioade.

In aceeasi categorie intra bautura racoritoare numita braga... e o expresie care suna cam asa "ieftin ca braga'... eee, nimic nu mai e ca altadat', ca nici braga nu mai este atat de ieftina. Unde mai pui ca, daca nu stii de unde sa o cumperi, ai mari sanse sa bei apa chioara indulcita. Ultima pe lista, dar nu cea din urma, ar fi inghetata la pachet. Isi mai aminteste cineva de ea? Eu n-am s-o uit niciodata... era ambalata in hartie, semana cu un pachet de unt si era atat de buna! Sincer, nu stiu daca se mai fabrica, dar mi-ar placea sa apara din nou, chiar de-ar fi sa dispara toate marcile astea noi de inghetata. Cred ca daca s-ar intampla lucrul asta, as manca inghetata  zi de zi, timp de cel putin o luna. Cam astea ar fi cele pe care mi le amintesc acum, or mai fi dar daca nu mai sunt pe piata nu mi le mai aduc aminte. Poate o sa ma ajute cu ocazia asta Larisa sau Daria, si toti cei care mai doresc sa preia aceasta leapsa!

O să mă Bronzez la un Soare Străin

O să mă bronzez la un soare străin, lângă tine,
Barbatul meu născut în zodia Peştilor,

Si când dintre valuri o să pornească un vânt mângâietor
Ce o să miroasă a alge putrezite,

Iţi voi taia pleoapele şi le voi arunca spre apă
Ca să le prindă goelanzii şi să le arunce oceanului;
Aceasta o să poată să-şi închidă pleoapele tale
Si să doarmă, iar eu o să-ţi pot privi mereu oceanul
Prin ochii tăi.

Pornind pe un Drum Lăturalnic

Pornind din nou la drum, mai mult singur, şi asta e probabil mai bine, încercînd să privesc desfăşurarea ruinelor trecutului, ca pe un spectacol ce nu mă cuprinde, am găsit acum poteca asta lăturalnică şi m-am decis să mă încredinţez ei, ca unei călăuze de nădejde. În stânga văd pădurea viciilor cu uriaşii ei copaci contorsionaţi, baroci, în dreapta, pădurea virtuţii, cu copaci lungi şi subţiri ca nişte biserici gotice; la capătul drumului văd moartea călare pe un plug, semănând pe un ogor întins cenuşă. Dar am să privesc în jos şi am să-mi văd de drum. Pâna la final nu ştiu dacă-i drumul prea lung şi nici în ce stare-i poteca.

Poate că mai mult am să orbecăi ori am să mă târăsc prinzându-mă cu mâinile de pământ, dar ştiu că traseul meu e deja hotărât. Poate că am să mă împotmolesc în nişte nămeţi uriaşi sau poate un vânt năucitor va încerca să mă piardă, dar voi rămâne acolo ca un soldat credincios slujind o cauză dreaptă. Poate că asupra mea se vor năpusti lighioanele pădurii sau mă voi întâlni cu fiara cea mai de temut, dar nici lupii, nici omul, nu mă mai sperie. Prea tînăr sau poate prea bătrân - încă nu ştiu, la capătul traseului mă voi aşeza ostenit pe o piatră şi voi conjura moartea să-mi spună care a fost tâlcul acestei călătorii.