Strugurii s-au Copt in Lipsa ei


Patru ore, trei idei, doua zile si o carte: Azi am sa va vorbesc despre cartea Strugurii s-au copt în lipsa ei de Zully Mustafa. Citita usor, în câteva ore, cartea rascoleste cititorul pentru ca nu ai cum sa nu te regasesti în problemele despre zbuciumul interior al fiintei tale, despre iubire, prietenie, job, sau macar într-un citat despre acestea pe care poate l-ai spicuit si tu odata. Mai mult decât atât, actiunea cartii se petrece în orasul Medigidia, departe parca de orice si oricine. Si totusi, pentru mine, Medgidia este orasul de tranzit al copilariei mele: pe acel peron mult discutat în carte am stat si eu cu bagajele asteptând sa treaca orele, trenurile, vacantele, copilaria, viata. Eram în drum spre bunicii mei. Acum...nu mai am bunicii la care sa ma duc, trenurile s-au schimbat si nu nicioada nu mai las sa treaca viata pe lânga mine. Daca as mai sta vreodata în gara aceea as analiza totul prin ochii scriitoarei. As încerca sa o înteleg si sa desopar de unde s-a inspirat pentru rândurile ei nu întodeana frapante, dar cu unele cuvinte adânci. Se spune ca o carte este buna daca îti ramâne în minte un citat din ea. Ei bine, eu din Strugurii s-au copt în lipsa ei am retinut mai multe: „Este timp pentru toate, numai sa asisti la înmormântarea ta nu vei putea nicioada”, „În aer pluteau atâtea sentimente pierdute, se destramau fara nicio graba, poate pentru totdeauna, ca un fular uzat de prea multa purtare, de prea multe ierni prin care trecuse”.

Struguri
„Ceea ce-mi lipsise ani de-a rândul fusese doar o simpla privire în care sa ma oglindesc, sentimental acela puternic pe care vrei sa-l daruiesti cuiva, dar nu gasesti pe nimeni în jur sa-l poata asimila ”. Cât ma bucur ca unele lucruri s-au spus, dar totodata ma întreb ce mi-ar mai ramâne mie daca m-as apuca sa scriu ceva mai mult decât un reportaj într-un ziar local din Sibiu. E dureros când nu te regasesti în personajele cartii, ci în autoarea însasi. Dupa ce am citit cartea ei, i-am certatat blogul, cartile, melodiile preferate, interviurile, visele, ideile. Si am zâmbit. Cu ea ma simt într-o primavara permanenta, într-un concediu departe de agitatile cotidine, în care apuci în sfâtsit sa stai de vorba cu tine, prin altii. Prin rândurile altora. Mare smecherie mai este si cartea în sine! Cu cât citesc mai mult, simt nevoia exacerbata sa evadez de mine, sa traiesc în afara mea si sa ma apuc sa scriu. Dragii mei, pentru cei care mai citesc din când în când, eu spun ca merita si aceasta carte toata atentia. Caci Sa iubim pur, sa investim în prietenii, sa nu ne uitam datoriile fata de propriile persoane… asta ne învata Zully Mustafa. Nu îti va lua decât maxim cinci ore puse cap la cap sa o citesti, Problemele vor aparea doar dupa aceea…vei sta de vorba cu tine, cu iubitul, cu prietena, vei trage linie si vei vrea schimbari în viata ta. Câta putere într-o carte! Mai multa din oricare… pastila.