Under Skin


Intr-o buna zi va voi spune o poveste despre cum am modelat din entuziasmul tineretii, inimile mici care bat azi in pieptul vostru. Si eu am fost candva asemeni voua, fericit sa nu cunosc decat limita unei vieti ingradita de mangaierea mainii care stia unde ma doare fara sa spun. Da, am fost copil si tot copil mi-am dorit sa mai fiu chiar si atunci cand a aparut primul meu copil. Am sarbatorit prea mult timp bucuria de a fi tata si m-am trezit tarziu, mahmur si putin inconstient in fata cuiva care deja stia sa ma accepte fara sa-mi pot manifesta atributiile, devenite subit speranta de care m-am agatat cu ambele maini, furios ca nu primisem si un manual de instructiuni odata cu responsabilitatea asta. N-am mai putut fi acelasi, oricat m-as fi impotrivit si in orice loc ma simteam desprins de pe oase, prins in ganduri si dor de un trup smuls din carnea mea, fara glas si fara putere sa-mi loveasca mortal voita nepasare, chircita de durere pe fundul paharului mereu gol si mereu plin. Azi nu mai stiu cum au trecut anii impinsi din spate de sentimentul posesiv ca sunt stapan peste un imperiu de zambete calde si nevoie de viata impartasita in strangeri de mana, somn din basme si emotii de drum nou pe fundalul unui desen animat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu